despre un anume curaj

se întâmplă ca in viaţă să ne placă anumiţi oameni iar alţi să nu ne suporte. se întâmplă să cunoaştem oameni curajoşi şi se întâmplă să cunoaştem oameni laşi sau fricoşi. mă refer aici la oameni care nu au curajul să vorbească cu tine după ce te-ai certat cu ei sau ai avut o divergentă de părere si preferă să meargă să te bârfească sau să ţină în el până când la un moment dat izbucneş-te.
cel mai mult mă enervervează şi mă deranjează oamenii de genul ăsta, oamenii care nu au curajul să vină să vorbească cu tine daca are o problemă. ce este atat de greu ? de ce nu poate să vină să rezolvăm problema ? tot timpul am fost de părere că dacă te cerţi cu cineva rezolvă problema pe loc, nu o lăsa să fermenteze, să iasă mai urât la urmă. dacă am o problemă stau şi vorbesc cu omul ca să rezolvăm tot ce s-a intamplat. aşa mi se pare cel mai corect: dacă ai o problemă rezolv-o cu persoana respectivă nu te duce să vorbesşti cu alţii sau să bârfeşti. ce m-am săturat de oamenii de câcat care nu au ce face şi atunci îţi ocupă timpul cu cacaturi.
bine aici mai este o problema: cand vorbesti cu ăla care are o problemă cu tine să o rezolvi şi afli peste ceva timp că el nu a înţeles nimic din ce ai discutat cu el şi te cerţi pe acelaş lucru pe care credeai că el la înţeles.
deci se poate. să transformăm rozul în negru pătrunzător.