cica e la bucata

am dat la stiri saptamana trecuta un material cu un tigan care se casatorea cu una de 16 ani sau ceva de genul asta. si el avea 17 parca. cu totii stim ca la tigani este chestia aia ca tinerii trebuie sa se casatoreasca cat mai devreme, fata sa fie virgina. asta stim cu totii. ce m-a frapat pe mine a fost raspunsul lui la o intrebare a reporterului: rep. cat ai dat pe ea ? el. 30.000 de euro. adica gen: treceti-ma si pe mine cu 2 pulpe fata, sanul stang si niste urechi sa am pentru o ciorba.

pana la urma si chestia asta este de mai multe feluri dar se rezuma la o singura chestie: carne vie la bucata si in general sa fie femeie. la tigani este pe faţă. adica tatal emitatorul spune o sumă si tata receptorul produce suma magica si o impinge catre emitatorul tata. simplu. vin cazurile din club. sunt acele fete sau fomiste, cum spune colegul Solcanu, care se imbraca funky şi trendy şi merg in club foarte afectate (de foame cred). parca sunt apasate tot timpul de ceva si tot timpul dansează in ele. fetele astea stiu sa pun botul cand vine un băiat care este provider de cash-caval. practic ea prestează ceva pentru sanatatea trupului lui si el prestează ceva hermes, luis vuitton, yves saint lauren in principiu fack-uri. imi place la aceste fete soiul de naivitate prestat. aproape o inocenta de copil. ultimele sunt cele mai triste fete care de obicei sunt ademenite pentru diferite job-uri pe afara cand de fapt sunt duse la prostitutie. si ele sunt convinse tot de bani.

nu vreau sa scriu aici ceva de caterinca sau sa ma iau de cineva aiurea. vreau sa scriu despre cat de cacat sunt anumiti baietii si la ce lucruri de prost gust apelează să aibă pe cineva.

in primul rand este foarte de cacat ce fac tiganii. ei cumpara femei. dar ce sunt ele prietene bucati de carne? le iei la bucata? le pui la proţap ? ce e cacatul asta? traditie? este un cacat de prost gust la care tigancile nu comenteaza pentru ca este normal ca asa este traditia. este foarte trist, denigrant, penibil.

ma gandesc apoi la baieţii care nu prea au vorbele la ei şi nici nu ii prea ajută faţa şi le agaţă pe fete datorita maşinii sau a casei. adică pana la urma si fetele au putina vina dar porneste de la băieţi care ştiu ca sunt o gramada de fomiste care vor banu. ce atitudine au baieţii aştia. cred ca totul li se cuvine. am mai trecut si eu prin cluburi zilele astea şi chiar am vazut chestile astea. ce urat si abject. practic daca am banu trebuie sa vina si femeia. adica ce cacat 50 kg la 2 pahare de whiskey si niste vodca cred ca e ok.

cel mai trist este cand fetele cred ca merg sa munceasca si ajung la prostitutie. poate si ele au o vina ca sunt credule. pana la urma cand esti intr-o comuna undeva sau sat si nu ai alte sanse esti credul. apoi nu mai scapi de acolo.

este urat ce fac anumiti barbati. chiar nu stim sa pretuim femeile pentru ceea ce reprezinta ele cu adevarat. este in cartea lui cartarescu "de ce iubim femeile" o super propoziţie care imi place mult: cică iubim femeile pentru ca ne naştem şi murim in ele. am ajuns la concluzia ca femeile sunt de sute de ori mai puternice si mai demne decat bărbaţii. ca nu sunt doar niste bucati de carne pe care trebuie sa le calarim si apoi sa mergem in alta camera sa dormim ca ne e scarba sa domim cu ele in pat sau sa le ducem acasa ca cica avem insomnii daca dormim cu cineva. chiar trebuie sa invatam sa privim lucrurile mult mai simplu si sincer. normal ca nu toate fetele merita chestia asta cum nici toti baietii nu sunt de cacat cu fetele. in orice caz trebuie sa existe respect. nu trebui sa la dam cu pumnu in gura daca comentează sau sa ţipăm ca neanderthali şi sa le dăm in cap. pur si simplu este vorba de respect si grija nu de carne si oase. trebuie sa vedem femeia ca un om in care putem sa gasim acea iubire grijulie si ocrotitoare. trebuie sa recunosc ca am avut parte de asa ceva si este un sentiment foarte frumos si cald. merita. si nici nu trebuie foarte mare efort. trebuie respect, sinceritate, zambet adevarat si incredere. pana la urma nu banii sau forţa o sa ne apropie de femei sau o sa ne confere valoare muschilor ci chiar ocrotirea lor si iubirea lor.

aici mai sunt niste motive de ce ar trebui sa iubim şi să protejăm mai mult femeia : http://www.bascalie.ro/3dp/forum/discutii_939.html

micul Perish

cica acum ceva vreme bucurestiul era numit "micul paris". si chiar era asa. am vazut niste poze vechi de prin ani 20-30 si arata bucurestiul foarte frumos, elegant, curat, cu oameni de calitate prin el. ce a devenit ? pai a devenit un fel de "foarte multe" dar de fapt nimic. in bucuresti gasesti foarte multe de foarte multe lucruri si aproape nimic cu adevarat bun.

sa incepem cu nationalitatile pe care le gasim in bucharest. pai sunt: maghiari, turci, libanezi, japonezi, chinezi, americani, englezi, africani, egipteni, rusi, moldoveni, ucranieni, tigani, francezi, italieni, spanioli, nemti. ce sa mai sunt foarte multe nationalitati. este normal sa avem spectrul asta mare de nationalitati. pana la urma bucrestiul este o capitala europeana. ce este trist e ca de multe ori auzim ca ei fac rele si ce este si mai tare e ca atunci cand se intampla de obicei scap. pana la urma si noi facem rele in alte tari. diferenta este ca noi nu scapam si nu se baga consulatul pentru noi. de aici se dezvolta de multe ori un caracter rasist sau impotriva anumitor nationalitati. de aici scandaluri, tigănii şi daca se intamplă să facem ceva rău unui străin in ţara noastră tot noi ne-o luam de la comunitatea europeana pentru tratamente rele si rasiste. ce este urat din partea anumitor oameni din afara este ca vin aici si cred ca noi suntem niste cretini si prosti gramada. am asistat la tot felul de cacaturi din astea si ramai cu un gust amar. si de multe ori le dovedim ca suntem mai inteligenti ca ei si ne descuracam mai bine.

as continua cu masinile care sunt extrem de multe si degeaba. romanii putin necultivati la nivelul cortexului au masini multe pentru ca, normal, una nu ajunge. am inteles ca unii ies sa cumpere paine cu masina. auzeam la buzdugan intr-o dimineaţă că unul de pe la blocurile din herastrau şi-a scos maşina din garaj şi a parcat-o vis-a-vis de garaj ca sa fie maşina in faţa clubului cat stă el acolo să mănănce. tineresc. nu inteleg de ce ne place sa ne facem atata rau. este extrem de bine primita o maşină. şi eu vreau o maşină. dar nu trebuie sa exageram. peste tot cu maşina de trebuie, de nu trebuie. trist este ca s-au luat carnete fara mila pe spaga si acum vedem cum mor oameni nevinovati din cauza unor greseli simple in trafic. exista o inconstienta prea mare in ceea ce priveste condusul preventiv. prea repede ne dam in stamba cand opresc niste fete langa noi. si noi pentru ca avem o masina tare o turam si le aratam fetelor ca putem. si normal ca pe ele nu le intereseaza pentru ca oricum sunt lesbiene (nu tot timpul :) ).

sunt prea multe ziare libertatea, cancan, click. cica este cel mai citit ziar din romania. o fi oare mediocritatea din romania lider pe piata ? nu cred dar ma risc sa spun ca da. este trist pana la urma. te miri de ce ieri l-am dat pe unul la ştiri cu un cutit in cap. la noi nu mai exista stai domne sa vb sa vedem de ce ne certam poate ai inteles gresit. te calca in picioare, baga un cutit in tine si apoi isi da seama ca nu era vorba de lacramioara prietena lui ci de un buchet de lacramioare.

prea mult sex pe fata si prostitutie. adica pana la urma toti stim zonele fetelor cu moravuri usoare, cu toti intelegem ca sunt fete carora le place mai mult partea trupeasca decat altora. foarte frumos. bravo lor. sa ia cu prezervative dar sa nu ne zica şi noua sau sa stea pe prima pagina ca nu ne fac folosinta. inteleg mai bine ca oricine ca este o chestie care aduce bani. aia e trebuie sa o suportam. oricum cred ca urmează să vedem naşteri in direct, operaţii de pus silicon si tatuaje in zona muntelui lui venus si pe aparatul de reproducere masculin aflat putin sub o imensa burtica crescuta in decursul a 20 de ani.

vreau sa va vorbesc despre o chestie auzita azi-noapte care pur si simplu m-a lasat cu o singura vorba repetata usor la un nivel oligofren: "poftim?poftim?" la un moment dar eu si vlad ne-am imprieteni cu o colega de la facultate. la alt moment dat am fost orgoliosi si ne-am certat. nu am mai vb vreo 8 luni. insa aseara am spus sa vedem ce se intampla in cealalta parte a orasului si am facut un telefon la fosta colega. sa-i alegem un nume aleatoriu: Venera. nu am vb eu cu ea. a vb vlad. cica ea s-a mutat din bucuresti pentru ca la un moment dat cand era prin unirea in parcare a oprit unul langa ea sa ii ceara nr de telefon. Venera ia comunicat omului ca nu este cazul sa fie asa intimi si aia e. omul, vrednic a scos un pistol si i la pus la nivelul tamplei. pana la urma a scapat cumva si ala inceput sa o urmareasca. noroc ca Venera fata infipta a trecut pe rosu si ala s-a oprit. i s-au mai intamplat inca cateva dar asta este o chestie care iti da de gandit ca si fata. prea multa prostie. unii pur si simplu nu inteleg ca nu se poate.

ma plimbam aseara pe lipscani si era plin. foarte multa lume. nici vb de criza in romania. pai normal cand sunt foarte multi bani. o fi greu pentru patura joasa in rest este bine de tot cu arogante si tot ce trebuie.

si asa micul Paris de acum ceva ani devine micul Perish. o urma cronica de pierire a bunului simt, a dusului de flori unei fete, a culturii, a inteligentei, a aruncarii gunoiului la gunoi, a vb civilizat, a cititului. daca ceva piere ceva trebuie sa infloreasca nu. ce ar putea sa rasara decat: prostia, ignoranta, mediocritatea, pornacheul, batai si asa mai departe.

vorbeam cu unii intr-o zi ca in romania mai nou ce este normal ni se pare o minune. nu cred ca trebuie sa ne mai miram ca sunt unii oameni intre 35-70 de ani care spun ca pe timpul lui ceausescu se traia mai bine.

totusi avem foarte multe lucruri bune care sunt zi de zi batute de foarte multe lucruri rele. pana la urma fiecare calculeaza şi vede daca îi dă pe plus sau pe minus.

vreau sa fiu un mare mic

ma gandeam cat de dor imi este sa revin undeva la naivitatea pe care o aveam cand am venit in bucuresti acum 5 ani. m-am schimbat mult. cred ca de multe ori in rau. nu este un lucru de care sunt mandru. vreau sa revin la naivitatea aia si sa cred ca oamenii sunt aproape toti buni, ca vor sa te invete lucruri pt ca esti tanar si ii rogi, ca lumea nu este predispusa spre a face rau gratuit, ca oamenii stiu sa iasa din bloc si sa zambeasca cerului chiar daca poate au avut momente mai grele, ca stiu sa spuna un multumesc cand se simt intregi si neschiloditi.
nu imi dau seama de ce m-am schimbat asa mult. pentru ca am fost influentat?pentru ca am luat repere proaste?pentru ca am avut un anturaj prost? nu pot sa spun asta. cred ca pana la urma am avut incredere in cine nu trebuie si in loc sa iau lucrurile bune de la ei le-am luat pe cele rele.
te schimba mult televiziunea. m-am schimbat mult de cand sunt in pro. te lovesti de lucruri adevarate cand incepi sa le faci. totul pare frumos din exterior. ma refere cam la orice aici. totul pare fantasmagoric dar de fapt lucrurile sunt putin altfel. intalnesti tot felul de oameni si te gasesti in tot felul de situatii. aici vezi de fapt cum sunt oamenii. am stat langa oamenii mult timp si i-am vazut cumse schimba. chestia asta are un gust amar tocmai pt ca s-au schimabt in rau. s-au schimbat in rau din cauza banilor si a functilor. devii prieten si cu unul pe care inainte il criticai.
da si eu m-am schimbat. si am prins niste apucaturi de cacat. stau si ma mai gandesc ce fac peste zi si nu imi vine sa cred. intri intr-un fel de bucla din care iesi destul de greu. dar iesi. ma port destul de urat cu oamenii, sunt foarte ironic, daca cineva greseste ii arat asta foarte bine. ăăăă..... nu mai fac ce imi place. stiu sigur ca asta este cauza. mi-am pierdut pasiunea. vreau sa filmez si sa creez. vreau sa fac acele lumi in care lumea sa intre si sa se regaseasca si sa iasa de acolo altfel. daca sunt in stare sa fac asta? mult prea pregatit. o sa vina si momentele alea. este o chestie de timp. scuze pt vorbele urate si critica. cine ma cunoaste cat de cat stie ca in spatele prostiilor astora se ascunde altceva. imi pare rau. imi va revenii naivitatea si voi devenii ceea ce imi doresc cel mai mult.

identitate

am uitat sa fim oameni. am uitat sa fim noi. ne-am nascut intr-o parte cu o identitate, am primit educatie in aceiasi parte si am inceput sa ne conturam identitatea, am inceput sa fim maturi intr-o alta parte si alaturi de alte identitati ratacite, am uitat de unde am plecat ca si identitate. ne-am facut mari si am uitat cine suntem. am inceput sa injuram si sa fim foarte violenti. am inceput sa fiu foarte violent. violenta verbala si violenta fizica. nu mai avem rabdare de nimic. vrem totul repede, vrem totul acum. kafka spune : " sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: nerabdarea si lenea ". suntem foarte nerabdatori. ne facem o prietena vrem sa facem sex cat mai repede cu ea sa vedem daca merita sau nu. vrem sa ne angajam undeva si sa primim salariu mare, telefon si daca se poate si masina. vrem sa fim ca toate starurile, sa castigam la loto si dupa castigam nu stim ce sa facem cu banii ca sunt prea multi. devenim lenesi odata cu neimplinirea dorintelor. uitam ca parinti ne-au educat ca in viata toate vin atata timp cat avem rabdare si suntem cugetati. devenim de multe ori violenti daca ceva nu ne convine. de cele ai multe ori verbal ca nu putem chiar sa ne batem ca si neanderthalieni . injuram, jignim si dupa ne dam seama ca am dat cu piciorul unei sanse pentru ca eram nervosi si fara rabdare. oricum, in ultimul timp ne batem de cele mai multe ori in trafic. trebuie sa recunosc ca atunci cand conduc sunt si eu destul de violent verbal. raman doar verbal. totusi nu ii inteleg pe oameni care ies sa se bata. incredibil ! cat de suparat sa fii pe viata sa iesi din masina sa te bati ? pentru ce ? pentru ca nu ti-a dat unul prioritate ? este prea mult. chiar trebuie sa fim mai calmi. sa incepem sa intelegem rabdarea si munca.

" Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii " (Marcu Ascetul) unul dintre unchi mei este preot. mi-a spus intr-o zi o chestie simpla: " in viata trebuie sa ai rabdare. cand termini cu rabdarea o iei de la capat tot cu rabdare " cam despre asta este vorba. chiar trebuie sa ne regasim identitatea primordiala, cea cu care ne-am nascut. trebuie sa incepem sa ne apropem de adevar si rabdare. avem doar de castigat.

trebuie sa ne conturam noi ca identitate sa nu mai folosim identitatea altora. trebuie sa muncim pentru ce avem nevoie in viata si sa nu renuntam niciodata. trebuie inainte de toate sa vrem.

citeam dimineata in Gandul un editorial CTP despre o fata care are cancer si este pe moarte. ea a scris o poezie pe care vreau sa o postez si eu pentru ca este frumoasa si merita citata des.

DANS LENT

Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?

Sau ai ascultat zgomotul ploiicând cade pe pământ?

Ai urmărit vreodată zborul în zig-zag al unui fluture?

Sau ai observat soarele când dispare în noapte?

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa atât de repede.

Timpul e scurt.

Muzica nu va dura.

Parcurgi fiecare zi în zbor?

Când spui “Cum te simţi?” asculţi răspunsul ?

Când ziua s-a sfârşit te întinzi în pat cu sute de gânduri care îţi trec prin cap?

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa atât de repede.

Timpul e scurt. Muzica nu va dura.

Ai spus vreodată fiului tău“o facem mâine”? fără să îţi dai seama în grabă, de părerea lui de rău?

Ai pierdut vreodată legătura, ai trăit o prietenie care s-a sfârşit pentru că tu nu ai avut niciodată timp să suni şi să spui “Bună” ?

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa atât de repede.

Timpul e scurt.

Muzica nu va dura.

Când alergi atât de repede ca să ajungi undeva îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.

Când alergi tot timpul.

Ziua e ca un dar niciodată deschis, aruncat.

Ascultă muzica.

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa atât de repede.

Timpul e scurt.

Muzica nu va dura.

totul incepe cu ceva si se termina cu altceva

totul incepe cu ceva si se termina cu altceva
intr-o zi o buna prietena ma critica că tot timpul incep o discutie intr-o parte, o umplu de digresiuni si o termin cu total altceva. mie imi pare total normal o abordare de genul ăsta. cred ca despre asta e vorba în viata. ne nastem intr-un fel, invătăm sa umblăm, apoi fugim, vorbim, apoi facem propozitii. usor, usor ne dezvoltăm, gândim, analizăm, incepem să criticăm. ne schimbăm. mergem la scoala, apoi niste liceu, eventual facultate, din gresala (sau nu) ne căsătorim (intre timp iubim) facem copiii (eventual) si apoi ne impiedicăm de niste amănunte si murim. in tot timpul ăsta am inceput de undeva, am trecut prin niste digresiuni si am murit altundeva.cred foarte mult in oamenii care se pot schimba. nu cred ca trebuie sa avem o idee, o conceptie si sa o tot spunem pe aia pana ne plictisim. cred că trebuie sa cunoastem cat mai multi oameni, să căutăm cât mai multe situatii si actiuni. trebuie sa invatam continuu si sa incercam sa fim maleabil. prin asta nu inteleg sa ne dăm după ideiile unora sau altora. prin asta inteleg sa ascultăm cât mai mult alte păreri, să le luăm în noi, să le filtrăm si sa vedem ce ne foloseste de acolo. după părerea mea si un om rău sau o situatie negativă te poate invăta ceva. atâta timp cât vrei să inveti. urmează digresiunea !!! :)poti invata de la oricine. principala premisă e să nu judeci omul inainte să îl cunosti. mi-am luat-o de multe ori. vedeam niste fete sau băietii mai altfel decât mine si decât părerile mele si incepeam să-i critic. după putin timp îmi dădeam seama ca nu e chiar asa. că ce am văzut la suprafată e doar o mască. totusi nu inteleg de ce trebuie sa folosim măstiile astea. si usor, usor gaseam in acei oameni niste copiii ca si mine, doar ca erau pasionati de alte lucruri, si chiar stiau niste lucruri pe care eu nu le stiam.am invătat că nu trebuie sa judeci pe nimeni după haine, după atitudini. unele dintre cele mai mari prostii de la noi din tara mi se pare chestia cu prima impresie si haina il face pe om. s-au schimbat vremuriile. nu mai e asa. eu tot timpul fac proastă impresie la prima intâlnire. apoi lumea se convinge ca nu sunt chiar asa de nenorocit. cu hainele chiar nu am nici o treaba. incerc cateodata sa arat si eu intr-un fel sau sa ma imbrac mai kinky. dar nu mă omor. mi-au dovedit multi oameni, cunoscuti sau necunoscuti, ca nu haine il face pe om. la noi in romania multi inculti si analfabeti conduc super masini. îi vezi la costum, parfumati, super celulare si ii cunosti cu adevarat cand deschid gura. nu leagă două cuvinte, nu stiu niste lucruri simple. si la ce il ajuta super hainele ? sau super masina ? concluzile le trage fiecare pentru el. am invatat ca e bine sa cunosti oamenii inainte să-i critici. ca de la cei care nu te astepti se dovedesc destepti si priceputi. ca nu hainele il fac pe om si ca după cum zice faimosul recuperator: viata e complexa si are multe aspecte.

fragilitate romaneasca

un post de acum 1 an de pe alta pagina de blog-uri
Ce inseamna a fii fragil ? dex: 1) Care se sparge, se sfãrâmã usor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu constructie fãrã vigoare; slab; plãpând; gingas; firav; delicat. Pe mine mă interesează aspectul 2 pentru că, cred eu, se referă la noi, oamenii. Noi oamenii, care credem de cele mai multe că suntem de fier, că putem să facem ce vrem, că nu n-i se poate întâmpla nimic. Asta până cand se întâmplă ceva sănătătii noastră, orgoliul nostru, trupului nostru.Să începem cu sănătatea. După părerea mea sănătatea este cel mai pretios lucru pe care îl avem. Dacă suntem sănătosi putem face orice: putem iubii, putem ajuta, ne putem juca, putem muncii, putem cânta, putem fugi, putem să ne facem prieteni etc. Să fii sănătos este lucrul care ne face să avansăm. Ne nastem, crestem cu ajutorul părintilor, ne jucăm, mergem la grădinită, la scoală, învătăm, ne maturizăm, iubim, ne căsătorim, avem copiii si murim. Asta dacă viata este liniară si lipsită de probleme. Când intervin problemele viata se complică. Problemele de sănătate pot venii din mai multe părti: accident, te nasti cu un handicat, esti mai sensibil, ai o boala ereditară sau din cauza ta pentru că nu ai grija de tine. Aici intervin lupta pentru sănătate, aici ne dăm seama cât de bine ne era când eram sănătosi. Acum ne dăm seama cât de fragili suntem si cât de repede putem să murim. Ceea ce este urât cand nu mai suntem sănătosi e că, de cele mai multe ori, luăm pe cineva după noi. Pe cineva care trebuie să aibă grijă de noi. La fel este si când facem o operatie. Când iti pune branule prin mână si îti i-a sânge, iti ia tensiunea, iti dau medicamente pe care iti vine să le vomiti, nu poti mânca, te doare tot corpul. Atunci ne aduce aminte cum ne jucam, cum ieseam cu prieteni, când ne îmbătam. De ce nu stim să ne protejăm mai mult ? să avem grijă de noi mai bine ? de ce trebuie să suferim ca să ne dăm seama cât de bine e când suntem sănătosi ? Pentru că vrem să dovedim că nu n-i se întâmplă nouă pentru că avem o sănătate de fier, pentru că stim că există medicamente care trebuie să ne vindece imediat, pentru că există doctori. Cred că suntem niste trestii bătute de vânt, de multe ori culcate din cauza puterii vântului care stau mult la pământ si se ridică cu greu după ce au căzut. Important este ca după ce am căzut odată să fim în stare să nu mai cădem niciodată si să facem în asa fel încât să ne fie bine.Să continuăm cu orgoliul. Opinie foarte avantajoasã, de cele mai multe ori exageratã, asupra valorii sau importantei personale, care depãseste aprecierile altora. Oare ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza orgoliului ? De ce nu putem să fim simpli ? Am ajuns la concluzia că cel mai greu este a face lucruri simple! Dacă trebuie să ne complicăm viata o facem imediat. Dar dacă trebuie să avem o viata linistită si simplă de cele mai multe ori dăm gres. Ne enervăm de multe ori foarte repede pentru că avem impresia ca cineva a spus ceva in legătură cu noi, ne certăm, vrem să dovedim că nu e asa, suntem recalcitranti, nu stim să fim mai relaxati. Nu iertăm, nu ne îndreptăm dacă am gresit si ne-a zis cineva pentru că suntem orgoliosi, pentru că " nimeni nu imi zice mie ce să fac ". Suntem legati de trup, de valori fără fond. Nu mai avem esenta în ceea ce facem, nu căutăm valorii reale. Credem în himere care dispar la fel de repede cum apar. Nu învătăm de la cei bătrâni pentru că au o gândire depăsită. Suntem de atât de orgoliosi încât nu poate nimeni să ne zică nimic deoarece am terminat facultatea cu 10 si stim cel mai bine. Suntem la curent cu tot ce se întâmplă, ne updatăm zi de zi si de aceea stim. Trist este că uităm sau nu vrem sa cerem ajutor. Ce vreau eu sa zic cu textul ăsta e că trebuie să fim mai simpli, mai curati, mai cinstiti cu noi insine, să nu mai enervăm degeaba. să avem răbdare. După cum zice filozofia chinezească: bate la usă si asteaptă pentru că atunci o sa fii pregătit. Dacă te grăbesti să intri si nu ai răbdare o să pierzi pentru că o să fii nepregătit. Ultimul lucru: nu vă fie frică să cereti ajutorul. e mai simplu in doi decât singur.

sanatate romaneasca

este un post de acum 2 ani de cand m-am operat.
Salut la toată lumea.Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai importante din viata mea. Am făcut operatie de extirpare a amigdalelor. Operatie a fost mistho pentru că nu am simtit nimic si am avut impresia că au terminat-o in 5 minute (operatie a durat 1 oră si 15 minute). Problema a fost după, când a început să imi treacă anestezia generală si să mă doară tot corpul. Asta a fost problema care usor, usor a trecut. Tristetea cea mai mare a fost spitalul si reanimarea.După ce m-au scos din operatie m-au dus la reanimare. Acolo de lovesti de o întoarcere în timp fără voia ta. O întâlnire cu mizeria, ignoranta, umilirea noastră ca oameni care mai avem si probleme de sănătate de către cei pe care noi îi votăm si îi plătim.Sala de la reanimare c-am de 80 metri pătrati, erau 6 paturi fiecare cu boala lui. Unul la nas, unul la urechi, unul la gât. Camera murdară din cale afară: pereti negri, tot felul de tevi înlocuite si pereti murdari de flamă de sudură, dulapuriile cu medicamente ruginite, geamurile murdare. Pe primul loc în top: paturile. Patul meu era mai mic decât mine cu vre-o 10 de cm. Eu dormeam pe diagonală (am 1m88). Salteaua era, cred, mai bătrână decât mine si purta semnele vremii pe ea. Urme de vomă, de urină, ser medical, glucoză scursă. Salteaua nu avea cearceaf. Salteaua era acoperită cu "chilotelul" păturii. Asternutul era rupt, galben spre maro de murdar si era mai mic decât mine cu 30 de cm. Îmi ajungea doar până la gât. Si ultima bijuterie din colectie: pătura. Albastră, murdară, infectă. Cred că din când în când se mai spală cu ea pe jos. Doctorul nu ma văzut decât la 24 de ore după operatie. El trebuia să mă vadă la ora 18 în ziua când m-a operat (am fost operat la 11) dar nici nu a venit în camera de reanimare. Aici este o chestie comică pentru că eu am aflat cine m-a operat abia după 2 zile după ce am fost operat. Pe mine trebuia să mă opereze o doamnă doctor dar a întârziat nu stiu de ce si a dat telefon să mă opereze altcineva. Ceva de genul: "mitică stai tu la amigdalele astea că îti fac eu o deviatie de sept când nu ai tu timp ". Mai veneau asistentele si iti spuneau să bei apă si să vorbesti că îti trece mai repede. Eu abia puteam înghiti, mă durea tot corpul, nu intelegeam nimic, nu puteam dormi, dar era important să vorbesc si să beau apă. Vorbeam cu ele pe telefonul mobil, prin mesaje. Este trist, jignitor, abject.După reanimare am mers în camera mea de spital. Camera 510. Stăteam cu un arab. Am râs de m-am pisat pe mine. Foarte tare arabul. A învătat o expresie de la mine: " e belită ". Avea o operatie la urechea internă. A avut o tumoare necanceroasă care i-a fost extirpată. La arab era belită grav. Tot ce făcea simtea în creier. Băga c-am 6 algocalmine pe zi. În cameră bătea un vânt pe la marginile geamului parcă nu aveam geamuri deloc. Dormeam cu batic în cap.Ar mai fii multe de zis. De asistente, de alti bolnavi, de doctori. Nu doresc nimănui să treacă prin asa ceva. Tine-ti la sănătatea voastră pentru că este cel mai important dar pe care îl avem. Îti dai seama de asta când esti pe un pat de spital si în dreapta ta tuseste unu, în fata ta vomită unu sânge, iar deasupra ta e doar un perete alb, plat, unde t-i se opresc toate gândurile. Să nu uităm că în partea stângă este geamul prin care vede cerul si speranta. Sănătate maximă