totul incepe cu ceva si se termina cu altceva
intr-o zi o buna prietena ma critica că tot timpul incep o discutie intr-o parte, o umplu de digresiuni si o termin cu total altceva. mie imi pare total normal o abordare de genul ăsta. cred ca despre asta e vorba în viata. ne nastem intr-un fel, invătăm sa umblăm, apoi fugim, vorbim, apoi facem propozitii. usor, usor ne dezvoltăm, gândim, analizăm, incepem să criticăm. ne schimbăm. mergem la scoala, apoi niste liceu, eventual facultate, din gresala (sau nu) ne căsătorim (intre timp iubim) facem copiii (eventual) si apoi ne impiedicăm de niste amănunte si murim. in tot timpul ăsta am inceput de undeva, am trecut prin niste digresiuni si am murit altundeva.cred foarte mult in oamenii care se pot schimba. nu cred ca trebuie sa avem o idee, o conceptie si sa o tot spunem pe aia pana ne plictisim. cred că trebuie sa cunoastem cat mai multi oameni, să căutăm cât mai multe situatii si actiuni. trebuie sa invatam continuu si sa incercam sa fim maleabil. prin asta nu inteleg sa ne dăm după ideiile unora sau altora. prin asta inteleg sa ascultăm cât mai mult alte păreri, să le luăm în noi, să le filtrăm si sa vedem ce ne foloseste de acolo. după părerea mea si un om rău sau o situatie negativă te poate invăta ceva. atâta timp cât vrei să inveti. urmează digresiunea !!! :)poti invata de la oricine. principala premisă e să nu judeci omul inainte să îl cunosti. mi-am luat-o de multe ori. vedeam niste fete sau băietii mai altfel decât mine si decât părerile mele si incepeam să-i critic. după putin timp îmi dădeam seama ca nu e chiar asa. că ce am văzut la suprafată e doar o mască. totusi nu inteleg de ce trebuie sa folosim măstiile astea. si usor, usor gaseam in acei oameni niste copiii ca si mine, doar ca erau pasionati de alte lucruri, si chiar stiau niste lucruri pe care eu nu le stiam.am invătat că nu trebuie sa judeci pe nimeni după haine, după atitudini. unele dintre cele mai mari prostii de la noi din tara mi se pare chestia cu prima impresie si haina il face pe om. s-au schimbat vremuriile. nu mai e asa. eu tot timpul fac proastă impresie la prima intâlnire. apoi lumea se convinge ca nu sunt chiar asa de nenorocit. cu hainele chiar nu am nici o treaba. incerc cateodata sa arat si eu intr-un fel sau sa ma imbrac mai kinky. dar nu mă omor. mi-au dovedit multi oameni, cunoscuti sau necunoscuti, ca nu haine il face pe om. la noi in romania multi inculti si analfabeti conduc super masini. îi vezi la costum, parfumati, super celulare si ii cunosti cu adevarat cand deschid gura. nu leagă două cuvinte, nu stiu niste lucruri simple. si la ce il ajuta super hainele ? sau super masina ? concluzile le trage fiecare pentru el. am invatat ca e bine sa cunosti oamenii inainte să-i critici. ca de la cei care nu te astepti se dovedesc destepti si priceputi. ca nu hainele il fac pe om si ca după cum zice faimosul recuperator: viata e complexa si are multe aspecte.
marți, 20 ianuarie 2009
fragilitate romaneasca
un post de acum 1 an de pe alta pagina de blog-uri
Ce inseamna a fii fragil ? dex: 1) Care se sparge, se sfãrâmã usor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu constructie fãrã vigoare; slab; plãpând; gingas; firav; delicat. Pe mine mă interesează aspectul 2 pentru că, cred eu, se referă la noi, oamenii. Noi oamenii, care credem de cele mai multe că suntem de fier, că putem să facem ce vrem, că nu n-i se poate întâmpla nimic. Asta până cand se întâmplă ceva sănătătii noastră, orgoliul nostru, trupului nostru.Să începem cu sănătatea. După părerea mea sănătatea este cel mai pretios lucru pe care îl avem. Dacă suntem sănătosi putem face orice: putem iubii, putem ajuta, ne putem juca, putem muncii, putem cânta, putem fugi, putem să ne facem prieteni etc. Să fii sănătos este lucrul care ne face să avansăm. Ne nastem, crestem cu ajutorul părintilor, ne jucăm, mergem la grădinită, la scoală, învătăm, ne maturizăm, iubim, ne căsătorim, avem copiii si murim. Asta dacă viata este liniară si lipsită de probleme. Când intervin problemele viata se complică. Problemele de sănătate pot venii din mai multe părti: accident, te nasti cu un handicat, esti mai sensibil, ai o boala ereditară sau din cauza ta pentru că nu ai grija de tine. Aici intervin lupta pentru sănătate, aici ne dăm seama cât de bine ne era când eram sănătosi. Acum ne dăm seama cât de fragili suntem si cât de repede putem să murim. Ceea ce este urât cand nu mai suntem sănătosi e că, de cele mai multe ori, luăm pe cineva după noi. Pe cineva care trebuie să aibă grijă de noi. La fel este si când facem o operatie. Când iti pune branule prin mână si îti i-a sânge, iti ia tensiunea, iti dau medicamente pe care iti vine să le vomiti, nu poti mânca, te doare tot corpul. Atunci ne aduce aminte cum ne jucam, cum ieseam cu prieteni, când ne îmbătam. De ce nu stim să ne protejăm mai mult ? să avem grijă de noi mai bine ? de ce trebuie să suferim ca să ne dăm seama cât de bine e când suntem sănătosi ? Pentru că vrem să dovedim că nu n-i se întâmplă nouă pentru că avem o sănătate de fier, pentru că stim că există medicamente care trebuie să ne vindece imediat, pentru că există doctori. Cred că suntem niste trestii bătute de vânt, de multe ori culcate din cauza puterii vântului care stau mult la pământ si se ridică cu greu după ce au căzut. Important este ca după ce am căzut odată să fim în stare să nu mai cădem niciodată si să facem în asa fel încât să ne fie bine.Să continuăm cu orgoliul. Opinie foarte avantajoasã, de cele mai multe ori exageratã, asupra valorii sau importantei personale, care depãseste aprecierile altora. Oare ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza orgoliului ? De ce nu putem să fim simpli ? Am ajuns la concluzia că cel mai greu este a face lucruri simple! Dacă trebuie să ne complicăm viata o facem imediat. Dar dacă trebuie să avem o viata linistită si simplă de cele mai multe ori dăm gres. Ne enervăm de multe ori foarte repede pentru că avem impresia ca cineva a spus ceva in legătură cu noi, ne certăm, vrem să dovedim că nu e asa, suntem recalcitranti, nu stim să fim mai relaxati. Nu iertăm, nu ne îndreptăm dacă am gresit si ne-a zis cineva pentru că suntem orgoliosi, pentru că " nimeni nu imi zice mie ce să fac ". Suntem legati de trup, de valori fără fond. Nu mai avem esenta în ceea ce facem, nu căutăm valorii reale. Credem în himere care dispar la fel de repede cum apar. Nu învătăm de la cei bătrâni pentru că au o gândire depăsită. Suntem de atât de orgoliosi încât nu poate nimeni să ne zică nimic deoarece am terminat facultatea cu 10 si stim cel mai bine. Suntem la curent cu tot ce se întâmplă, ne updatăm zi de zi si de aceea stim. Trist este că uităm sau nu vrem sa cerem ajutor. Ce vreau eu sa zic cu textul ăsta e că trebuie să fim mai simpli, mai curati, mai cinstiti cu noi insine, să nu mai enervăm degeaba. să avem răbdare. După cum zice filozofia chinezească: bate la usă si asteaptă pentru că atunci o sa fii pregătit. Dacă te grăbesti să intri si nu ai răbdare o să pierzi pentru că o să fii nepregătit. Ultimul lucru: nu vă fie frică să cereti ajutorul. e mai simplu in doi decât singur.
Ce inseamna a fii fragil ? dex: 1) Care se sparge, se sfãrâmã usor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu constructie fãrã vigoare; slab; plãpând; gingas; firav; delicat. Pe mine mă interesează aspectul 2 pentru că, cred eu, se referă la noi, oamenii. Noi oamenii, care credem de cele mai multe că suntem de fier, că putem să facem ce vrem, că nu n-i se poate întâmpla nimic. Asta până cand se întâmplă ceva sănătătii noastră, orgoliul nostru, trupului nostru.Să începem cu sănătatea. După părerea mea sănătatea este cel mai pretios lucru pe care îl avem. Dacă suntem sănătosi putem face orice: putem iubii, putem ajuta, ne putem juca, putem muncii, putem cânta, putem fugi, putem să ne facem prieteni etc. Să fii sănătos este lucrul care ne face să avansăm. Ne nastem, crestem cu ajutorul părintilor, ne jucăm, mergem la grădinită, la scoală, învătăm, ne maturizăm, iubim, ne căsătorim, avem copiii si murim. Asta dacă viata este liniară si lipsită de probleme. Când intervin problemele viata se complică. Problemele de sănătate pot venii din mai multe părti: accident, te nasti cu un handicat, esti mai sensibil, ai o boala ereditară sau din cauza ta pentru că nu ai grija de tine. Aici intervin lupta pentru sănătate, aici ne dăm seama cât de bine ne era când eram sănătosi. Acum ne dăm seama cât de fragili suntem si cât de repede putem să murim. Ceea ce este urât cand nu mai suntem sănătosi e că, de cele mai multe ori, luăm pe cineva după noi. Pe cineva care trebuie să aibă grijă de noi. La fel este si când facem o operatie. Când iti pune branule prin mână si îti i-a sânge, iti ia tensiunea, iti dau medicamente pe care iti vine să le vomiti, nu poti mânca, te doare tot corpul. Atunci ne aduce aminte cum ne jucam, cum ieseam cu prieteni, când ne îmbătam. De ce nu stim să ne protejăm mai mult ? să avem grijă de noi mai bine ? de ce trebuie să suferim ca să ne dăm seama cât de bine e când suntem sănătosi ? Pentru că vrem să dovedim că nu n-i se întâmplă nouă pentru că avem o sănătate de fier, pentru că stim că există medicamente care trebuie să ne vindece imediat, pentru că există doctori. Cred că suntem niste trestii bătute de vânt, de multe ori culcate din cauza puterii vântului care stau mult la pământ si se ridică cu greu după ce au căzut. Important este ca după ce am căzut odată să fim în stare să nu mai cădem niciodată si să facem în asa fel încât să ne fie bine.Să continuăm cu orgoliul. Opinie foarte avantajoasã, de cele mai multe ori exageratã, asupra valorii sau importantei personale, care depãseste aprecierile altora. Oare ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza orgoliului ? De ce nu putem să fim simpli ? Am ajuns la concluzia că cel mai greu este a face lucruri simple! Dacă trebuie să ne complicăm viata o facem imediat. Dar dacă trebuie să avem o viata linistită si simplă de cele mai multe ori dăm gres. Ne enervăm de multe ori foarte repede pentru că avem impresia ca cineva a spus ceva in legătură cu noi, ne certăm, vrem să dovedim că nu e asa, suntem recalcitranti, nu stim să fim mai relaxati. Nu iertăm, nu ne îndreptăm dacă am gresit si ne-a zis cineva pentru că suntem orgoliosi, pentru că " nimeni nu imi zice mie ce să fac ". Suntem legati de trup, de valori fără fond. Nu mai avem esenta în ceea ce facem, nu căutăm valorii reale. Credem în himere care dispar la fel de repede cum apar. Nu învătăm de la cei bătrâni pentru că au o gândire depăsită. Suntem de atât de orgoliosi încât nu poate nimeni să ne zică nimic deoarece am terminat facultatea cu 10 si stim cel mai bine. Suntem la curent cu tot ce se întâmplă, ne updatăm zi de zi si de aceea stim. Trist este că uităm sau nu vrem sa cerem ajutor. Ce vreau eu sa zic cu textul ăsta e că trebuie să fim mai simpli, mai curati, mai cinstiti cu noi insine, să nu mai enervăm degeaba. să avem răbdare. După cum zice filozofia chinezească: bate la usă si asteaptă pentru că atunci o sa fii pregătit. Dacă te grăbesti să intri si nu ai răbdare o să pierzi pentru că o să fii nepregătit. Ultimul lucru: nu vă fie frică să cereti ajutorul. e mai simplu in doi decât singur.
sanatate romaneasca
este un post de acum 2 ani de cand m-am operat.
Salut la toată lumea.Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai importante din viata mea. Am făcut operatie de extirpare a amigdalelor. Operatie a fost mistho pentru că nu am simtit nimic si am avut impresia că au terminat-o in 5 minute (operatie a durat 1 oră si 15 minute). Problema a fost după, când a început să imi treacă anestezia generală si să mă doară tot corpul. Asta a fost problema care usor, usor a trecut. Tristetea cea mai mare a fost spitalul si reanimarea.După ce m-au scos din operatie m-au dus la reanimare. Acolo de lovesti de o întoarcere în timp fără voia ta. O întâlnire cu mizeria, ignoranta, umilirea noastră ca oameni care mai avem si probleme de sănătate de către cei pe care noi îi votăm si îi plătim.Sala de la reanimare c-am de 80 metri pătrati, erau 6 paturi fiecare cu boala lui. Unul la nas, unul la urechi, unul la gât. Camera murdară din cale afară: pereti negri, tot felul de tevi înlocuite si pereti murdari de flamă de sudură, dulapuriile cu medicamente ruginite, geamurile murdare. Pe primul loc în top: paturile. Patul meu era mai mic decât mine cu vre-o 10 de cm. Eu dormeam pe diagonală (am 1m88). Salteaua era, cred, mai bătrână decât mine si purta semnele vremii pe ea. Urme de vomă, de urină, ser medical, glucoză scursă. Salteaua nu avea cearceaf. Salteaua era acoperită cu "chilotelul" păturii. Asternutul era rupt, galben spre maro de murdar si era mai mic decât mine cu 30 de cm. Îmi ajungea doar până la gât. Si ultima bijuterie din colectie: pătura. Albastră, murdară, infectă. Cred că din când în când se mai spală cu ea pe jos. Doctorul nu ma văzut decât la 24 de ore după operatie. El trebuia să mă vadă la ora 18 în ziua când m-a operat (am fost operat la 11) dar nici nu a venit în camera de reanimare. Aici este o chestie comică pentru că eu am aflat cine m-a operat abia după 2 zile după ce am fost operat. Pe mine trebuia să mă opereze o doamnă doctor dar a întârziat nu stiu de ce si a dat telefon să mă opereze altcineva. Ceva de genul: "mitică stai tu la amigdalele astea că îti fac eu o deviatie de sept când nu ai tu timp ". Mai veneau asistentele si iti spuneau să bei apă si să vorbesti că îti trece mai repede. Eu abia puteam înghiti, mă durea tot corpul, nu intelegeam nimic, nu puteam dormi, dar era important să vorbesc si să beau apă. Vorbeam cu ele pe telefonul mobil, prin mesaje. Este trist, jignitor, abject.După reanimare am mers în camera mea de spital. Camera 510. Stăteam cu un arab. Am râs de m-am pisat pe mine. Foarte tare arabul. A învătat o expresie de la mine: " e belită ". Avea o operatie la urechea internă. A avut o tumoare necanceroasă care i-a fost extirpată. La arab era belită grav. Tot ce făcea simtea în creier. Băga c-am 6 algocalmine pe zi. În cameră bătea un vânt pe la marginile geamului parcă nu aveam geamuri deloc. Dormeam cu batic în cap.Ar mai fii multe de zis. De asistente, de alti bolnavi, de doctori. Nu doresc nimănui să treacă prin asa ceva. Tine-ti la sănătatea voastră pentru că este cel mai important dar pe care îl avem. Îti dai seama de asta când esti pe un pat de spital si în dreapta ta tuseste unu, în fata ta vomită unu sânge, iar deasupra ta e doar un perete alb, plat, unde t-i se opresc toate gândurile. Să nu uităm că în partea stângă este geamul prin care vede cerul si speranta. Sănătate maximă
Salut la toată lumea.Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai importante din viata mea. Am făcut operatie de extirpare a amigdalelor. Operatie a fost mistho pentru că nu am simtit nimic si am avut impresia că au terminat-o in 5 minute (operatie a durat 1 oră si 15 minute). Problema a fost după, când a început să imi treacă anestezia generală si să mă doară tot corpul. Asta a fost problema care usor, usor a trecut. Tristetea cea mai mare a fost spitalul si reanimarea.După ce m-au scos din operatie m-au dus la reanimare. Acolo de lovesti de o întoarcere în timp fără voia ta. O întâlnire cu mizeria, ignoranta, umilirea noastră ca oameni care mai avem si probleme de sănătate de către cei pe care noi îi votăm si îi plătim.Sala de la reanimare c-am de 80 metri pătrati, erau 6 paturi fiecare cu boala lui. Unul la nas, unul la urechi, unul la gât. Camera murdară din cale afară: pereti negri, tot felul de tevi înlocuite si pereti murdari de flamă de sudură, dulapuriile cu medicamente ruginite, geamurile murdare. Pe primul loc în top: paturile. Patul meu era mai mic decât mine cu vre-o 10 de cm. Eu dormeam pe diagonală (am 1m88). Salteaua era, cred, mai bătrână decât mine si purta semnele vremii pe ea. Urme de vomă, de urină, ser medical, glucoză scursă. Salteaua nu avea cearceaf. Salteaua era acoperită cu "chilotelul" păturii. Asternutul era rupt, galben spre maro de murdar si era mai mic decât mine cu 30 de cm. Îmi ajungea doar până la gât. Si ultima bijuterie din colectie: pătura. Albastră, murdară, infectă. Cred că din când în când se mai spală cu ea pe jos. Doctorul nu ma văzut decât la 24 de ore după operatie. El trebuia să mă vadă la ora 18 în ziua când m-a operat (am fost operat la 11) dar nici nu a venit în camera de reanimare. Aici este o chestie comică pentru că eu am aflat cine m-a operat abia după 2 zile după ce am fost operat. Pe mine trebuia să mă opereze o doamnă doctor dar a întârziat nu stiu de ce si a dat telefon să mă opereze altcineva. Ceva de genul: "mitică stai tu la amigdalele astea că îti fac eu o deviatie de sept când nu ai tu timp ". Mai veneau asistentele si iti spuneau să bei apă si să vorbesti că îti trece mai repede. Eu abia puteam înghiti, mă durea tot corpul, nu intelegeam nimic, nu puteam dormi, dar era important să vorbesc si să beau apă. Vorbeam cu ele pe telefonul mobil, prin mesaje. Este trist, jignitor, abject.După reanimare am mers în camera mea de spital. Camera 510. Stăteam cu un arab. Am râs de m-am pisat pe mine. Foarte tare arabul. A învătat o expresie de la mine: " e belită ". Avea o operatie la urechea internă. A avut o tumoare necanceroasă care i-a fost extirpată. La arab era belită grav. Tot ce făcea simtea în creier. Băga c-am 6 algocalmine pe zi. În cameră bătea un vânt pe la marginile geamului parcă nu aveam geamuri deloc. Dormeam cu batic în cap.Ar mai fii multe de zis. De asistente, de alti bolnavi, de doctori. Nu doresc nimănui să treacă prin asa ceva. Tine-ti la sănătatea voastră pentru că este cel mai important dar pe care îl avem. Îti dai seama de asta când esti pe un pat de spital si în dreapta ta tuseste unu, în fata ta vomită unu sânge, iar deasupra ta e doar un perete alb, plat, unde t-i se opresc toate gândurile. Să nu uităm că în partea stângă este geamul prin care vede cerul si speranta. Sănătate maximă
duminică, 4 ianuarie 2009
privesc in gol
acum ceva zile am fost sa donez sange. imi place mult spotul pentru donarea de sange si vroiam sa merg de mult si asa ca mi-am facut timp si am mers. eram excitat ca o sa donez sange. mi se pare ceva mirific. am ajuns acolo in niste incaperi jegoase, reci si urate. credeam ca o sa termin repede. nici pe departe. trebuie sa iti lasi buletinul, apoi astepti vreo 10 minute, te duci la alt cabinet, mai astepti si acolo, intri si te intreaba o doamna ceva. aici e mistho ca tu completezi o fisa care femeia ti-o modifica asa ca cica are o sefa de cacat si respinge donatori. si atunci ea iti modifica putin fisa. apoi iesi de acolo mergi la alt cabinet unde iti afla grupa sanguina. dupa te mai duci la cabinetul dinainte unde iti spune sa mergi la alt cabinet. dupa astepti la alt cabinet pt alt consult. acolo m-au respins din cauza ca sunt operat la dinti de curand.
de ce v-am spus chestia asta. la cabinet eram mai multi care trebuia sa intram in cabinet. si erau unii care stateau in fata usii. eu m-am pus jos si asteptam. ce ma distreaz pe mine este reminescenta cozilor comuniste. femeia din cabient oricum striga numele pacientilor care urmau. deci nu avea rost sa stau langa usa. era foarte comic de privit lumea care statea la 5 cm de usa si era foarte stresata sa nu piarda locul.
chiar nu inteleg de ce disperarea astea. si nu este un caz singular. cam peste tot unde sunt cozi este asa. si cu pensionari si cu alti oameni. sunt disperati sa nu isi piarda locul. nu inteleg cat de simplu e sa stea in ordine si sa faca liste si sa se respecte ? oameni in romania nu inteleg multe. nasol. poate o sa incepa sa intelega si o sa isi dea seama cat de frumoasa si simpla e viata.
poate o sa dau sange anul asta ca abia a inceput. oricum pana ajungi sa donezi iti piere tot cheful si dorinta. dar aia e. traim intr-o tara saraca plina de bani si oameni (de)abili.
de ce v-am spus chestia asta. la cabinet eram mai multi care trebuia sa intram in cabinet. si erau unii care stateau in fata usii. eu m-am pus jos si asteptam. ce ma distreaz pe mine este reminescenta cozilor comuniste. femeia din cabient oricum striga numele pacientilor care urmau. deci nu avea rost sa stau langa usa. era foarte comic de privit lumea care statea la 5 cm de usa si era foarte stresata sa nu piarda locul.
chiar nu inteleg de ce disperarea astea. si nu este un caz singular. cam peste tot unde sunt cozi este asa. si cu pensionari si cu alti oameni. sunt disperati sa nu isi piarda locul. nu inteleg cat de simplu e sa stea in ordine si sa faca liste si sa se respecte ? oameni in romania nu inteleg multe. nasol. poate o sa incepa sa intelega si o sa isi dea seama cat de frumoasa si simpla e viata.
poate o sa dau sange anul asta ca abia a inceput. oricum pana ajungi sa donezi iti piere tot cheful si dorinta. dar aia e. traim intr-o tara saraca plina de bani si oameni (de)abili.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
