dezumanizarea

Avem o zicala care se zice in anumite momente: "trebuie sa fim oameni". eu imi pun intrebarea: dar nu suntem oameni ? de ce trebuie sa fim oameni daca noi oricum suntem oameni ?

Am vazut zilele trecute doua filme " there will be blood" (daniel day lewis si paul dano puştiul afazic din little miss sunshine) si "the beach" (leonardo di caprio si virginie ledoyen). In amandoua am intalnit dezumanizarea oamenilor din diferite motive, corecte sau gresite.

Motive corecte sau gresite suna putin aiurea. Ce motive corecte poti sa ai sa te dezumanizezi ? Exista tot felul de nenorociri, tragedii in viata pe care nu suntem pregatiti sa le infruntam. Si daca in momentul acela nu ne gasim echilibrul, usor, usor incepem sa pierdem omul din noi. Cred ca toti ne nastem cu un destin pe care daca suntem destul de puternici si destepti reusim sa il mai schimbam. Important e daca mai avem pe cineva langa noi. E greu sa treci prin necazuri singur. E greu sa te framanti singur, sa suferi in tine pentru ca incepe sa se adune in tine tot felul de sentimente contradictorii. Incepi sa vezi in mare parte rau, sa crezi ca ceilalti au ceva cu tine, sa nu mai iti gasesti echilibrul.

Ma uit de multe ori in jurul meu la oamenii din tramvai, autobuz, metro si vad ca nu mai stiu sa zambeasca. Ca sunt tristi. Simt de multe ori că există o teribilă, insaţiabilă nevoie de urât şi depresie, de cruzimi vizuale şi de limbaj, de nuditate, cinism, perversitate şi exhibiţionism. Lumii ii este greu sa ierte si de aici este tot mai nervoasa, iese tot mai mult din conditia lui simpla, aceea de om. Oamenii incep sa isi piarda sufletele.

Pierdem prieteni, pierdem oamenii de langa noi pentru ca nu stim sa facem compromisuri. Oamenii au inceput sa devina din ce in ce mai vanitosi şi sa fie insetati dupa putere, glorie, bani lucruri care anihilează orice urmă de omenie şi viaţă. Incep sa creada ca daca au banii li se permite orice. De multe ori fac niste afirmatii fara sa isi dea seama de repercusiuni. Cred ca lucrul care ne dezumanizeaza cel mai repede sunt banii.

Dezumanizarea incepe fara sa ne dam seama. Astazi facem o prostie si credem ca nu a deranjat pe nimeni. Maine castigam mai multi bani si creste valoarea (falsa si mincinoasa) noastra. Uitam de unii, desconsideram pe alti si cand ne este cel mai greu viata ne arata cata nevoie avem de ceilalti si cat de mult ne-am indepartat de ce am fost odata. Tristetea face ca cei care sufera primi sunt tocmai cei mai apropiati oameni. Parintii, fratii, iubitele sau iubitii. De cele mai multe ori ne intoarcem cand este prea tarziu, cand de cele mai multe ori nu mai conteaza. Unele pete raman orice detergent ai folosi.

Cred ca doua lucruri trebuiesc neaparat in viata: echilibrul si celalalt. Sartre se intreaba in "cu usile inchise" daca infernul pentru noi sunt ceilalţi ? De multe ori da. Ceilalti ne fac viata grea si urata, ne fac sa fim mai putin oameni si mai mult instincte primitive. Dar, cu toate astea, trebuie sa iertam, sa traim, sa vedem si sa fim oameni. De multe ori cadem. Important este sa cautam sprijin si sa nu ne chinuim singuri . Trebuie sa existe comunicare si rezolvare pasnica pentru orice. Trebuie rabdare si atentie.

Cred ca trebuie sa fim fericiti cu ce avem si sa incercam sa fim in primul rand corecti cu noi. Apoi sa intelegem ca in viata mai trebuie sa facem si compromisuri si ca nu putem sa fim oameni in adevaratul sens al cuvantului decat daca il avem pe celalalt langa noi. Trebuie sa iubim si sa iertam.

„ Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea coli­bei tale te face fericit " ( moara cu noroc - ioan slavici )